Rugul aprins!

                                                       Exod 3:1-6

           „Moise păștea turma socrului său Ietro, preotul Madianului. Odată a mânat turma până dincolo de pustie, și a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.

            Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieșea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; și iată că rugul era tot un foc, și rugul nu se mistuia deloc.

            Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată, și pentru ce nu se mistuie rugul. “

         Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; și Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, și a zis: „Moise! Moise! “ El a răspuns: „Iată-mă! “

           Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ți încălțămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt. “

            Și a adăugat: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov. “ Moise și-a ascuns fața, căci se temea să privească pe Dumnezeu.”

            Am auzit de multe ori spunându-se că că noi am fost „îndreptățiți”, adică ni s-a făcut dreptate, prin jertfa Domnului Isus; și m-am gândit că dacă Dumnezeu din cer ne-ar fi făcut după dreptatea Sa, noi astăzi nu am fi fost mântuiți.

            Deoarece dreptatea lui Dumnezeu, spune că plata păcatului este moartea; ori noi am trecut din moarte la viață și aceasta nu înseamnă dreptate, ci înseamnă Har.

         Dacă suntem mântuiți prin jertfa de la Calvar, înseamnă milă și înseamnă că Dumnezeu S-a îndurat și nu ne-a făcut după fărădelegile noastre.

           Dacă avem suflare, înseamnă că trăim prin harul, mila și îndurarea lui Dumnezeu.

       Noi nu aveam nici un drept. Eram păcătoși și trăiam în lume fără Cristos. Și dacă Dumnezeu din cer nu S-ar fi îndurat de noi să ne salveze, să ne mântuiască prin jertfa Fiului Său adusă la Calvar, astăzi eram morți în păcatele noastre.

           Toate „drepturile” noastre sunt în Unul și Același Isus Cristos, care este Domnul.

         Prieten drag, lipește-te tare de Mântuitorul și ferește-te de descurajare atunci când circumstanțele din viața ta, devin dificile.

           Acorda-I lui Dumnezeu întreaga atenție căci este scris în Cartea Plângerilor lui Ieremia 3:24: „Domnul este partea mea de moștenire" zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

           Așadar, prieten drag, rămâi în dragostea lui Dumnezeu, moștenirea ta veșnică și nu vei fi dat de rușine.

           Nu găsim în Scriptură că Moise ar fi „căzut” în deznădejde când a aflat că Faraon căuta să-l omoare pentru că a intervenit în cearta dintre un evreu și un egiptean.

          Este adevărat că el a plecat în Madian ca să-și scape viața, dar acolo l-a întâlnit Dumnezeu și l-a învățat ce înseamnă să depinzi de El.

            Chiar acum te poți încrede în Dumnezeu pentru a-ți oferi răspunsuri demne de El, la rugăciunile tale.

           Orice s-ar întâmpla în lumea aceasta, cu Dumnezeu poți trece prin toate încercările, tragediile și problemele vieții tale, dacă Îl asculți și răspunzi chemării Sale. „…Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, și a zis: „Moise! Moise! “ El a răspuns: „Iată-mă! “

           Domnul Dumnezeu sfințește chiar și pustiul din locul în care te afli și face din cel mai arid „pământ” un loc plin de izvoare și bucurii pentru inima ta, dar pentru aceasta trebuie să te apropii de Dumnezeu cu pocăință și credință.

           „Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ți încălțămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt. “

           Moise nu aștepta nimic deosebit în ziua în care a mers cu turma de oi până la Muntele Horeb. Era pentru el o zi la fel ca și celelalte, dar Domnul Dumnezeu avea un plan cu Moise și l-a „mânat” până la poalele muntelui, unde a coborât să stea de vorbă cu el într-un mod neobișnuit: într-o flacără care nu se sfârșea și într-un foc ce nu mistuia rugul.

           Niciodată nu a mai stat Domnul Dumnezeu de vorbă cu cineva, față în față, așa cum a stat cu Moise.

            Aici Dumnezeu face din pustiu, un loc sfânt, prin faptul că se prezintă într-o flacără de rug, în Persoana Domnului Isus Cristos.

        El coboară întotdeauna în mijlocul celor doi sau trei care cheamă Numele Său și sfințește locul, dar și omul.

            „Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieșea din mijlocul unui rug.”

            Domnul este Lumina care atrage sufletele împovărate de păcat… „Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată, și pentru ce nu se mistuie rugul. “

          La fel și noi avem nevoie de întâlniri speciale cu Domnul și Mântuitorul nostru. Nu avem nevoie de veselii și de glume în Biserici și nu avem nevoie de „programe” omenești, ci avem nevoie de prezența Domnului și de cuvintele Lui mângâietoare și încurajatoare.

            Ai grijă, prieten drag, nu căuta binecuvântarea Domnului, înainte de a căuta prezența Lui. Indiferent care este situația ta, roagă-L pe Domnul să fie partea ta zilnică de companie, de resurse, de înțelepciune și răbdare.

            Psalmistul Asaf a spus: „Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine”. Psalmul 73:25. Dumnezeu va fi pururea stânca inimii tale și partea ta de moștenire, dacă vei căuta zi de zi compania Lui, după cum este scris în Psalmul 73:26b. „…Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea mea de moștenire.”

           Întâlnirile noastre cu Domnul Dumnezeu nu vor fi la fel ca aceea experimentată de Moise la Munele Horeb, dar ele trebuie să fie la fel de reale; trebuie să-I auzim glasul, să-I ascultăm sfaturile, ca să ne schimbe planurile, mersul, direcția și viața.

           Nu te lăsa dezamăgit de pustiul din jurul tău, Domnul Dumnezeu îl poate schimba într-o Oază, redându-ți iarăși „bucuria mântuirii”.

            Ucenicul Petru a falimentat în fața ispitei din curtea Marelui Preot, în noaptea în care Învățătorul lui era judecat, dar acesta nu a fost sfârșitul său, pentru că Domnul Isus i-a ieșit în cale, l-a întâlnit și i-a încredințat „turma” Sa de oi, oițe și mielușei.

           Ilie a falimentat în fața amenințării Izabelei și a fugit în pustie. Dar Dumnezeu i-a ieșit în cale și i-a vorbit, nu așa cum se aștepta printr-un cutremur de pământ, sau într-o mare furtună și nici într-un foc năprasnic, ci i-a vorbit printr-un susur blând.

            Prieten drag, dacă ai ajuns într-un faliment spiritual, nu pune „armele” jos; roagă-te ca și Moise, spune-I Domnului: „Arată-mi slava Ta, Doamne!” Întoarce-mi privirile de la lucrurile deșarte ale lumii și ajută-mă să privesc mereu spre Mântuitorul, Isus Cristos.

            „Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată, și pentru ce nu se mistuie rugul. “

           Să știi că Isus Cristos este Împăratul împăraților, „Lumina” care nu se stinge niciodată, este „Flacăra” care arde necontenit și este „Focul” ce arde zgura sufletelor noastre, făcându-ne aur curat.